Nouă principii la care, mărturisim, mai lucrăm. Erau șapte, până ne-am dat seama, cu modestie, că două lipseau.
Recunoaștem solemn că nu le știm pe toate. Această recunoaștere, deși minoră, ne deosebește deja categoric de aproximativ nouăzeci și nouă la sută din clasa politică românească.
Înlocuim formula „eu cred că" cu formula „nu sunt sigur, dar am citit". Iar acolo unde nu am citit, ne abținem cu o noblețe pe care nici Caragiale n-ar fi crezut-o posibilă în zona Carpaților.
Garantăm dreptul fundamental al membrului de partid de a tăcea — în plen, în comisii și pe Facebook — atunci când nu are nimic de spus. Drept până azi necunoscut Parlamentului României.
Suprimăm definitiv expresia „toată lumea știe asta". Conform ultimelor sondaje interne — onest realizate — toată lumea, în mod regretabil, nu știe.
Părerea devine un obiect de lux: rară, șlefuită, prezentată cu demnitate, niciodată oferită gratuit la masa de vineri seara, după al doilea pahar.
După lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani — lupte purtate, mai ales, cu noi înșine — mărturisim cu modestie că nu am câștigat. Continuăm.
Recunoaștem dreptul medicului de a fi medic, al inginerului de a fi inginer și al economistului de a fi economist — drept de care, în România, aceste categorii s-au bucurat foarte rar. Specialistul se ascultă, nu se contrazice cu argumente luate de pe grupul de WhatsApp al verișoarei.
Statul român nu este nici părintele nostru bun, nici mătușa noastră bogată. Este o instituție tehnică, plătită din taxele noastre, care trebuie să funcționeze. Atât. Tot ce trece dincolo de această așteptare modestă — fie spre tutelă, fie spre milă — sfârșește, după experiența istorică, prost.
Restul, mărturisim, nu mai încape în articole satirice. Cine vrea programul întreg — în limba română literară, fără ironie și pe douăzeci și două de articole — îl găsește în secțiunea următoare. Recomandăm lectura după a doua cafea.
Pentru cei care, după satira de mai sus, ne suspectează totuși de seriozitate. Au dreptate să o facă.
Document de douăzeci și două de articole, redactat în vederea înregistrării Partidului Modestiei Cognitive (PMC) — denumirea oficială a Habar N-am Party — la Tribunalul București, conform Legii nr. 14/2003. Cuprinde: Crezul (cele șapte valori fondatoare), viziunea ideologică (sinteza centru-dreapta cu inspirație olandeză, elvețiană, franceză și americană), obiectivele programatice pe opt capitole, articolul distinctiv al onestității cognitive, raportul cu minoritățile, structura organizatorică.
Citiți-l. Dacă, după lectură, vă regăsiți — vă așteptăm la înscriere. Dacă nu, vă mulțumim oricum pentru atenție.
Șapte valori, în ordine asumată. Ordinea contează — am stat cinci ședințe pentru ea, una doar ca să o mutăm pe Onestitate de pe locul trei pe locul întâi, când am realizat, cu modestie, că fără ea celelalte șase rămân declarații.
Spre deosebire de programele politice obișnuite — care promit, garantează și jură — al nostru se mulțumește să creadă. Smerit, dar ferm. Iată în ce.
Cognitivă, în primul rând: nu le știm pe toate, iar acolo unde nu știm, întrebăm pe cei care știu. Apoi financiară, instituțională și de cuvânt dat. La noi, schimbarea de opinie este permisă; doar minciuna privind opinia anterioară este motiv de excludere. Așezată întâia deoarece, fără dânsa, toate celelalte valori rămân, după obiceiul locului, simple declarații frumos formulate.
Întâi a omului în raport cu statul, apoi a cetățeanului în raport cu vecinul, în sfârșit a fiecăruia în raport cu propriile prejudecăți. Inclusiv libertatea, atât de revoluționară pe meleagurile noastre, de a recunoaște public că nu știi.
Cetățeanul tratat cu respect la ghișeu, la spital, la primărie, la urnă. Demnitatea nu e un lux occidental — este, după Constituție, valoarea supremă a statului român. Faptul că trebuie reamintit acest lucru spune destul despre starea actuală.
Perechea inseparabilă a libertății — căci cel ce e liber, răspunde. Atât guvernanții față de cetățeni, cât și cetățenii față de comunitate. Cuvântul dat se ține; promisiunea electorală, la fel. Ipoteză profund revoluționară în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Egali la masa de Crăciun, la urnă și — mai ales — în fața legii. Dreptatea este măsura cu care un stat se cântărește pe sine: dacă cel slab e protejat de cel puternic, statul este. Dacă nu, este altceva.
Omul singur este o invenție recentă. Înaintea lui au fost familia, satul, breasla, parohia, asociația — toate acele forme de comunitate care stau între individul izolat și statul atotputernic, și care, abandonate, lasă loc fie singurătății, fie tutelei. Politica trebuie să le sprijine, nu să le înlocuiască.
Pentru că libertatea fără mijloace, după cum se știe, este o închisoare cu ușa larg deschisă, dar fără bani de tramvai. Susținem o societate în care cetățeanul trăiește decent din munca sa, în care proprietatea privată e respectată, iar inițiativa economică e răsplătită — nu pedepsită.
„Atât avem de spus deocamdată. Dacă vom mai avea de adăugat,
vom adăuga cu aceeași solemnitate cu care am tăcut până acum."
Fără semnătura jurământului nu există legitimație. Fără legitimație nu există partid. Fără partid, mărturisim, nu există problemă.
Eu, subsemnatul / subsemnata, în deplină cunoștință de cauză a propriei mele necunoștințe, fără a fi constrâns(ă), îmbiat(ă), persuadat(ă) sau lămurit(ă) de cineva, declar prin prezentul act — redactat în limba română literară și citit de mine atent (sau cel puțin în diagonală) — că:
Cunosc că prezentul jurământ are valoare morală, statutară și — mai ales — autoironică, fiind temelia însăși pe care se ridică modestul edificiu al Partidului Modestiei Cognitive, cunoscut public și ca Habar N-am Party.
Cinci câmpuri și o casetă. Mai puține decât are nevoie un partid mediu românesc pentru a-și schimba doctrina între două runde de alegeri.
Aleși democratic, în ședință, dintre cei care nu s-au oferit primii.
„Aveți puțintică răbdare, n-am terminat de citit dosarul."
„Nu știu, dar voi afla pe surse — și apoi voi contesta sursele."
„Eu, neicușorule, nu mă bag, că nu cunosc dosarul."
„Curat sincer, coane! Curat habar n-am!"
Mai puține decât v-ați aștepta de la un partid. Ceea ce, în opinia noastră, e un punct.
Întrunit în ședință extraordinară, Comitetul Central a votat în unanimitate textul: „Nu cunoaștem dosarul. Vom reveni cu o opinie după ce-l citim." Textul a fost primit cu aplauze îndelungate și o oarecare uimire generală.
Începând cu luna iunie, oferim gratuit, în toate orașele reședință de județ, cursuri de inițiere în arta rostirii senine a expresiei „nu știu". Module avansate: „nu știu, dar mă interesează" și „nu știu, și nici nu emit o opinie".
Conducerea anunță cu regret că Adunarea Generală a fost amânată sine die, până la momentul în care va avea efectiv ceva de spus. Membrii sunt rugați să nu se neliniștească: liniștea aceasta este, în fapt, programul.
La parter, la o cafea, la masa unde nimeni nu pretinde că le știe pe toate.
Strada Mărturisirii nr. 9
Sectorul 1 · BucureștiEtajul cu lift care nu funcționează (situație recunoscută)
contact@habarnamparty.ro
presa@habarnamparty.roRăspunsul vine atunci când îl știm.
Marți · 10—12
Joi · 14—16Cu modestie, fără agendă.